Susține Seminarul Mare din Iași  

Anul Durcovici  

Sondaj  

Ce știți despre episcopul martir Anton Durcovici?













Rezultate

Omilia de duminică  

Useri Online  

Avem 29 vizitatori online

Facebook  

Omilia de Duminica  

Institutul Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif Iaşi

Papa Francisc: Regina Coeli (21 aprilie 2014)

PDFImprimareEmail

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Paşte fericit! Cristòs anèsti! – Alethòs anèsti!, „Cristos a înviat! – Adevărat a înviat!”. Este printre noi, aici, în piaţă! În această săptămână putem continua să ne adresăm unii altora urarea pascală, ca şi cum ar fi o unică zi. Este marea zi pe care a făcut-o Domnul.

Sentimentul dominant care transpare din relatările evanghelice ale Învierii este bucuria plină de uimire, dar o uimire mare! Bucuria care vine dinăuntru! Şi în liturgie noi retrăim starea sufletească a discipolilor datorită veştii pe care femeile au adus-o: Isus a înviat! Noi l-am văzut!

Scris de Papa Francisc Luni, 21 Aprilie 2014 19:55  
 

Papa Francisc: Mesajul urbi et orbi de Paşti 2014

PDFImprimareEmail

Iubiţi fraţi şi surori, Paşte fericit şi sfânt!

Răsună în Biserica răspândită în toată lumea vestea îngerului dată femeilor: "Voi nu vă temeţi! Ştiu că îl căutaţi pe Isus, cel răstignit. Nu este aici. A înviat... veniţi, priviţi locul unde a fost pus" (Mt 28,5-6).

Acesta este apogeul Evangheliei, este Vestea Bună prin excelenţă: Isus, cel răstignit, a înviat! Acest eveniment este la baza credinţei noastre şi a speranţei noastre: dacă Cristos n-ar fi înviat, creştinismul şi-ar pierde valoarea; toată misiunea Bisericii şi-ar epuiza determinarea sa, pentru că de aici a pornit şi de aici porneşte din nou mereu. Mesajul pe care creştinii îl duc lumii este acesta: Isus, Iubirea întrupată, a murit pe cruce pentru păcatele noastre, dar Dumnezeu Tatăl l-a înviat şi l-a făcut Domn al vieţii şi al morţii. În Isus, Iubirea a învins asupra urii, milostivirea asupra păcatului, binele asupra răului, adevărul asupra minciunii, viaţa asupra morţii.

Scris de Papa Francisc Luni, 21 Aprilie 2014 13:14  
 

Omilia papei Francisc din Vigilia Pascală 2014

PDFImprimareEmail

Evanghelia despre învierea lui Isus Cristos începe cu drumul femeilor spre mormânt, în zorii zilei de după sâmbătă. Ele merg la mormânt pentru a onora trupul Domnului, dar îl găsesc deschis şi gol. Un înger puternic le spune: "Nu vă temeţi!" (Mt 28,5), şi le porunceşte să meargă ca să ducă vestea discipolilor: "A înviat din morţi şi iată merge înaintea voastră în Galileea" (v. 7). Femeile aleargă imediat şi de-a lungul drumului Isus însuşi le iese în întâmpinarea şi le spune: "Nu vă temeţi; mergeţi şi vestiţi fraţilor mei să meargă în Galileea: acolo mă vor vedea" (v. 10). "Nu vă fie frică", "nu vă temeţi": este un glas care încurajează să deschidem inima pentru a primi această veste.

După moartea Învăţătorului, discipolii erau risipiţi; credinţa lor se rupsese, totul părea terminat, se dărâmaseră certitudinile, se stinseseră speranţele. Însă acum, acea veste a femeilor, deşi incredibilă, venea ca o rază de lumină în întuneric. Vestea se răspândeşte: Isus a înviat, aşa cum a prezis... Şi acea poruncă de a merge în Galileea; de două ori femeile au auzit-o, mai întâi de la înger, apoi de la Isus însuşi: "Să meargă în Galileea, acolo mă vor vedea". "Nu vă temeţi" şi "mergeţi în Galileea".

Scris de Papa Francisc Duminică, 20 Aprilie 2014 20:55  
 

Papa Francisc: Intenţiile Apostolatului Rugăciunii

PDFImprimareEmail

Publicăm textul intenţiilor - universală şi pentru evanghelizare - pe care, ca de obicei, papa l-a încredinţat Apostolatului Rugăciunii pentru anul 2015.

Ianuarie

Universală: Pentru ca apartenenţii la diferitele tradiţii religioase şi toţi oamenii de bunăvoinţă să colaboreze în promovarea păcii.

Pentru evangelizare: Pentru ca în acest an dedicat vieţii consacrate, călugării şi călugăriţele să regăsească bucuria urmării lui Cristos şi să lucreze cu zel în slujba săracilor.

Scris de Papa Francisc Duminică, 20 Aprilie 2014 19:44  
 

În faţa mormântului gol: Nu este aici! A înviat!

PDFImprimareEmail

Atracţia mai întâi este iarăşi mormântul lui Isus, de acum viu numai în amintire şi în afect; aşa învaţă experienţa, care nu permite să ne gândim la o victorie asupra morţii. Şi de fapt, încă învăluită în întuneric, "sub stimulentul afectului care arde în ea" (Toma de Aquino), luminată de luminile carităţii, Maria Magdalena merge să ţină companie trupului Domnului. Piatra dată la o parte şi lipsa cadavrului dorit nu ştie să trezească altă convingere decât aceea că "au luat trupul Domnului" (In 20,13), într-un loc care nu se cunoaşte, dar tot într-un loc de pe pământ.

Cine ar putea să-şi imagineze că el a înviat şi este glorios la dreapta Tatălui? În locul care revine numai trupului Fiului lui Dumnezeu? Experienţa oferea, aşadar, aceste lucruri evidente şi crea aceste certitudini; cât priveşte Scripturile, rămâneau închise şi neînţelese. Credinţa în înviere se naşte şi se înrădăcinează cu multă greutate. Simon Petru vede semnele absenţei: fâşiile de pânză pe pământ şi ştergarul, simbolul morţii, împăturit deoparte, dar nu merge mai departe: probabil este asaltat de întrebare, este neliniştit şi perplex, dar nu se spune că ar fi depăşit datele reale şi că ar fi crezut. În schimb, reuşeşte să facă asta celălalt discipol - "cel pe care-l iubea Isus" (In 19,26) - care "a văzut şi a crezut" (In 20,8). El interpretează şi conectează sensul acelor fâşii de pânză pe pământ şi al acelui ştergar pus deoparte: de la absenţă ajunge la prezenţă. Trupul lui Isus n-a fost luat: a înviat şi este viu.

Scris de Inos Biffi Duminică, 20 Aprilie 2014 18:33  
 

Discursul Papei Francisc de la sfârşitul Căii sfintei cruci la Colosseum (18 aprilie 2014)

PDFImprimareEmail

Dumnezeu a pus pe crucea lui Isus toată greutatea păcatelor noastre, toate nedreptăţile făcute de fiecare Cain împotriva fratelui său, toată amărăciunea trădării lui Iuda şi a lui Petru, toată vanitatea prepotenţilor, toată aroganţa prietenilor falşi. Era o cruce grea, ca noaptea persoanelor abandonate, grea ca moartea persoanelor dragi, grea pentru că rezumă toată urâciunea răului. Totuşi, este şi o cruce glorioasă ca zorile unei nopţi lungi, pentru că reprezintă toată iubirea lui Dumnezeu care este mai mare decât fărădelegile noastre şi decât trădările noastre. În cruce vedem monstruozitatea omului, când se lasă condus de rău; dar vedem şi imensitatea milostivirii lui Dumnezeu care nu ne tratează după păcatele noastre, ci după milostivirea sa.

În faţa crucii lui Isus, vedem aproape până la atingerea cu mâinile cât de iubiţi suntem veşnic; în faţa crucii ne simţim "fii" şi nu "lucruri" sau "obiecte", aşa cum afirma sfântul Grigore Nazianzenul adresându-se lui Cristos cu această rugăciune: "Dacă n-ai fi tu, o Cristoase al meu, m-aş simţi creatură sfârşită. M-am născut şi mă simt cum mă destram. Mănânc, dorm, mă odihnesc şi merg, mă îmbolnăvesc şi mă vindec. Mă asaltează fără număr dorinţe şi chinuri, mă bucur de soare şi de ceea ce rodeşte pământul. Apoi, eu mor şi carnea devine praf ca aceea a animalelor, care nu au păcate. Dar eu, ce am mai mult decât ele? Nimic, decât pe Dumnezeu. Dacă n-ai fi tu, o Cristoase al meu, m-aş simţi creatură sfârşită. O Isuse al nostru, condu-ne de la cruce la înviere şi învaţă-ne că răul nu va avea ultimul cuvânt, ci iubirea, milostivirea şi iertarea. O Cristoase, ajută-ne să exclamăm din nou: «Ieri eram răstignit cu Cristos; astăzi sunt glorificat cu el. Ieri eram mort cu el, astăzi sunt viu cu el. Ieri eram înmormântat cu el, astăzi sunt înviat cu el»".

Scris de Papa Francisc Vineri, 18 Aprilie 2014 22:17  
 

Pagina 1 din 426

<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 Următor > Sfârşit >>
© 2014 - Copyright © 2012 - Media Trust Sapientia.
   
| Vineri, 25. Aprilie 2014 || Designed by: Fabian David |