Susține Seminarul Mare din Iași  

Anul Durcovici  

Sondaj  

Ce știți despre episcopul martir Anton Durcovici?













Rezultate

Omilia de duminică  

Useri Online  

Avem 20 vizitatori online

Facebook  

Omilia de Duminica  

Institutul Teologic Romano-Catolic Sfântul Iosif Iaşi

Controlul de sine însuşi şi atenţia faţă de celălalt - Postul ca instrument şi semn care apare în multe tradiţii religioase

PDFImprimareEmail

În urmă cu ceva timp, un episcop francez mi-a povestit acest episod. Invitat într-o şcoală în timpul unei serii de prezentări a diferitelor religii, a deschis intervenţia sa cu o întrebare adresată copiilor: „Ce este Postul Mare?”. Se ridică o murmurare printre elevi prevalent francezi, dar cu prezenţe din alte etnii. La sfârşit un francez îşi face curaj şi explică: „Este Ramadanul creştinilor!”.

Episodul este emblematic al unei evoluţii socio-culturale: paradigma de referinţă, în această Europă slabă şi neglijentă, devine externă şi extrinsecă, comparaţia care descifrează realitatea nu mai este autohtonă ci alogenă. Tocmai pentru aceasta aş vrea să propun o consideraţie liberă nu atât cu privire la severul timp liturgic pre-pascal care se termină chiar în aceste zile, ci cu privire la un aspect – amintit în manieră puternică în iminenta zi de Vinerea Sfântă – care în trecut era o componentă semnificativă a ei şi, aşa cum vom vedea, face parte dintr-o moştenire aproape universală, independent de confesiunile religioase specifice.

Scris de Gianfraco Ravasi Joi, 17 Aprilie 2014 08:06  
 

Exemplari în bucurie - Preotul după „Evangelii gaudium”

PDFImprimareEmail

Preoţia creştină nu se naşte din istorie, nici din evoluţia naturală a conceptului de "mediere" cu divinitatea prezentă în toate culturile. Totuşi, trebuie să constatăm că viaţa şi slujirea preoţilor se confruntă cu circumstanţele istorice şi - deşi rămâne mereu identică - preoţia creştină se configurează şi printr-o evaluare evanghelică a "semnelor timpurilor". Viaţa şi slujirea preoţilor se dezvoltă mereu într-o concretă oră istorică, încărcată cu resurse inedite, dar şi cu noi probleme. Această consideraţie este deosebit de importantă atunci când vorbim despre păstori ai poporului lui Dumnezeu.

Scris de Arhiepiscopul Celso Morga Iruzubieta, secretar al Congregaţiei pentru Cler Miercuri, 16 Aprilie 2014 19:46  
 

Audienţa generală de miercuri 16 aprilie 2014

PDFImprimareEmail

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, la jumătatea Săptămânii Sfinte, liturgia ne prezintă un episod trist: relatarea trădării lui Iuda, care merge la conducătorii Sinedriului pentru a-l vinde şi a-l încredinţa lor pe Învăţătorul său. „Cât îmi daţi ca să vi-l dau?”. Isus în acel moment are un preţ. Acest act dramatic marchează începutul Pătimirii lui Cristos, un parcurs dureros pe care El îl alege cu libertate absolută. Spune asta clar El însuşi: „Eu îmi dau viaţa… Nimeni nu o ia de la mine: eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou” (In 10,17-18). Şi astfel, cu această trădare, începe acea cale a umilirii, a despuierii lui Isus. Ca şi cum am fi la piaţă: acesta costă treizeci de dinari… Odată întreprinsă calea umilii şi a despuierii, Isus o parcurge până la capăt.

Scris de Papa Francisc Miercuri, 16 Aprilie 2014 16:49  
 

Lectio Divina – Duminica Paștelui (anul A) - A vedea în întuneric şi a crede din iubire (In 20,1-9)

PDFImprimareEmail

I. Invocă-l pe Duhul Sfânt:

„Doamne Isuse Cristoase, astăzi lumina ta, izvor de viaţă şi de bucurie, străluceşte în noi! Dă-ne Duhul tău de iubire şi de adevăr, pentru ca asemenea Mariei Magdalena, lui Petru şi lui Ioan, să ştim şi noi să descoperim şi să tâlcuim în lumina Cuvântului semnele vieţii tale divine prezente în lumea noastră şi să le primim în credinţă, ca să trăim mereu în bucuria prezenţei tale lângă noi, chiar şi atunci când totul pare învăluit în întunericul tristeţii şi al răului. Amin”.

II. Citeşte cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu:

20 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”. 3 A ieșit atunci Petru și celălalt discipol și au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit și Simon Petru, care îl urma, și a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile așezate, 7 dar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era așezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat și celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut și a crezut; 9 pentru că încă nu cunoșteau Scriptura: că el trebuia să învie din morți.

Scris de Tarciziu Erdeș Marţi, 15 Aprilie 2014 14:25  
 

Hirotonire de preot în catedrala din Chișinău

PDFImprimareEmail

Joi, 17 aprilie 2014, în cadrul sfintei Liturghii a crismei, ce se va celebra în catedrala „Providența Divină” din Chișinău, va fi hirotonit preot diaconul Petru Ciobanu, prin impunerea mâinilor PS Anton Coșa episcop de Chișinău.

După un drum lung de pregătire, de studiu și de rugăciune, diaconul Petru Ciobanu originar din Ungheni (Dieceza de Chișinău - Republica Moldova), în fața păstorului diecezei de Chișinău, a preoților, credincioșilor și a membrilor familiei sale, va rosti cu fermitate Vreau!, manifestându-și astfel hotărârea de a fi un ucenic al Domnului, pentru a lucra cu bucurie în secerișul Domnului.

În zilele premergătoare hirotonirii, diaconul Petru Ciobanu participă la exercițiile spirituale conduse de părintele Corneliu Berea la Cordun (județul Neamț). Exercițiile spirituale au ca scop conștientizarea și asumarea cu hotărâre, liberă și conștientă a chemării la viața consacrată prin slujirea poporului lui Dumnezeu în sacramentul sfintei Preoții.

Ultima actualizare în Duminică, 13 Aprilie 2014 07:10 Scris de Virgiliu Demşa-Crainicu Vineri, 11 Aprilie 2014 14:23  
 

Repartizarea diaconilor pentru pastorație

PDFImprimareEmail

Începând cu Joia Mare, cei 17 seminarişti care au primit treapta diaconatului în catedrala din Iaşi, vor fi trimiși să-și exercite misiunea lor în parohiile pentru care au fost repartizați.

Rădăcina cuvântului „diacon” o găsim în limba greacă (diakonos) şi are sensul de slujitor, iar funcţia pe care o exercită el este diakonia, adică slujirea. În Faptele Apostolilor, noua slujire este creată cu aprobarea apostolilor şi este inaugurată după rugăciunea şi impunere a mâinilor de către apostoli (cf. Fap 6,1-6). Această practică s-a păstrat în Biserică, deoarece şi astăzi, pentru hirotonirea la diaconat, numai episcopul impune mâinile, semnificând astfel că diaconul este în mod deosebit unit cu episcopul în îndatoririle diaconiei sale. Slujirea lor depăşeşte domeniul material, căci ei vor primi şi misiunea de a predica (cf. Fap 21,8). Întăriţi de harul sacramental, în comuniune cu episcopul şi cu preoţimea lui, prin slujirea liturgiei, a cuvântului şi a carităţii, ei sunt în slujba poporului lui Dumnezeu. Cel hirotonit are misiunea de a menţine vie în rândul poporului creştin conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu cel întreit şi unic în persoană, de a-l arăta şi de a-l concretiza.

Scris de Tarciziu Erdeș Vineri, 11 Aprilie 2014 14:49  
 

Pagina 1 din 424

<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 Următor > Sfârşit >>
© 2014 - Copyright © 2012 - Media Trust Sapientia.
   
| Joi, 17. Aprilie 2014 || Designed by: Fabian David |