|
Scris de Administrator
|
|
Duminică, 30 August 2009 00:42 |
|
 S-a născut la 28 iunie 1940 în localitatea Gherăeşti, judeţul Neamţ. După terminarea şcolii generale în satul natal, a intrat în Seminarul Catolic din Iaşi. La 29 iunie 1965 a fost hirotonit preot la Alba-Iulia de către episcopul Marton Aron. Primul loc de apostolat a fost Parohia Barticeşti, în care a activat până în anul 1967, când a fost transferat la Rădăuţi. La 1 noiembrie 1970 a fost numit profesor la Seminarul din Iaşi, iar în martie 1975 a fost numit rector.
La 21 februarie 1978, papa Paul al VI-lea l-a numit, printr-un decret al Sfintei Congregaţii a Episcopilor, ordinarius ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolicis al Episcopiei de Iaşi. Instalarea a avut loc la 4 aprilie 1978. În timpul păstoririi ca administrator apostolic (21 februarie 1978 - 14 martie 1990) s-au ridicat numeroase biserici, s-a construit moderna clădire a Seminarului din Iaşi, s-au deschis numeroase parohii noi, au fost hirotoniţi aproape 150 de preoţi, au fost trimişi mai mulţi preoţi la studii în străinătate, s-au făcut numeroase vizite pastorale etc.
După evenimentele din decembrie 1989, s-au deschis noi posibilităţi pentru reorganizarea bisericească şi pentru propăşirea spirituală a credincioşilor din Dieceza de Iaşi. Astfel, la 14 martie 1990, papa Ioan Paul al II-lea l-a ales şi l-a numit pe Mons. Petru Gherghel episcop de Iaşi. Consacrarea a fost oficiată la Seminarul din Iaşi, la 1 mai acelaşi an, de către cardinalul Angelo Sodano, delegat al Sfântului Părinte.
După aceste evenimente, întreaga viaţă catolică diecezană a luat un nou avânt: a fost reorganizată dieceza, s-a reluat învăţământul religios în şcoli, s-au înfiinţat diferite instituţii sociale, şi-a putut relua activitatea Provincia şi Seminarul Franciscan, s-au înfiinţat centrele de formare de la Oneşti, Mărgineni, Traian (Nt), Huşi, Prăjeşti etc., au venit în Moldova numeroase ordine şi congregaţii religioase, şi-au reluat activitatea sau au apărut numeroase instituţii bisericeşti: Curia Diecezană, Tribunalul Bisericesc, Consiliul Prezbiteral, Comisia pentru Cler, Comisia Liturgică, Comisia Biblică, Departamentul de Istorie a Bisericii Catolice din Moldova, Oficiul Diecezan pentru Cateheză, Centrul Misionar Diecezan, Facultatea de Teologie Didactică din Iaşi, Seminarul Teologic Liceal, Liceul Catolic „Sfântul Anton” din Bacău, Colegiul Sanitar, Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti, Şcoala Postliceală „Fericitul Ieremia” din Iaşi, numeroase case de copii, grădiniţe, orfelinate, spitale şi dispensare, centrele „Caritas”, Organizaţia Kolping, Asociaţia Medicilor Catolici, asociaţiile de adulţi, tineri şi copii, redacţiile publicaţiilor catolice diecezane şi parohiale etc. |
|
Ultima actualizare în Duminică, 30 August 2009 01:30 |
|
Scris de Administrator
|
|
Duminică, 30 August 2009 00:40 |
|
 S-a născut la 17 octombrie 1916 în Cleja, judeţul Bacău. După absolvirea Seminarului din Iaşi a urmat cursurile teologice la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, unde a fost sfinţit preot la 3 iunie 1939. Întors în ţară, a activat ca vicar în parohiile Pustiana, Valea Seacă şi Văleni. În anul 1942 a fost numit paroh de Valea Seacă, unde a fost arestat la 19 iulie 1949 şi condamnat la doi ani de închisoare. Detenţia a fost executată în penitenciarele din Iaşi, Bacău, Galaţi, Canal şi Gherla.
După eliberare, a activat ca vicar la Grozeşti-Oituz, iar din noiembrie 1960 a fost numit profesor la Institutul Teologic din Iaşi, predând teologia morală şi istoria Bisericii. La 1 noiembrie 1970 a fost numit vicar parohial la Rădăuţi, după care a fost transferat la Gherăeşti, Tămăşeni şi Grozeşti-Oituz.
Din anul 1975 a fost vicar general al episcopului Petru Pleşca. După moartea episcopului, în virtutea dispoziţiilor extraordinare anterioare ale Sfântului Scaun, părintele Andrei Gherguţ a fost numit ordinarius substitutus al Diecezei de Iaşi, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 21 februarie 1978.
S-a pensionat apoi pentru limită de vârstă şi a activat în parohiile Oituz şi Mogoşeşti-Siret. În anul 1999 s-a stabilit la Poiana Micului, unde a murit în ziua de 29 ianuarie 2000. Înmormântarea a avut loc marţi, 1 februarie, la Oituz (Bc). |
|
Ultima actualizare în Duminică, 30 August 2009 01:30 |
|
|
Scris de Administrator
|
|
Duminică, 30 August 2009 00:40 |
|
 S-a născut la 5 februarie 1905 la Fântânele Vechi, judeţul Iaşi. A studiat în seminariile din Iaşi şi Bucureşti, după care a fost trimis să-şi continue formarea teologică în Colegiul „Bringole-Salle” din Genova (Italia), unde a fost hirotonit preot la 30 mai 1931. Întors în ţară, a fost numit paroh de Bârgăuani, iar apoi, paroh de Grozeşti. Între 1942 şi 1946 i-a fost încredinţată conducerea Seminarului din Iaşi, într-o perioadă foarte grea cauzată de război şi de refugiul la Beiuş.
În anul 1946 a revenit la Grozeşti, iar după arestarea celor doi ordinarii substituti – preoţii Gheorghe Peţ şi Wilhelm Clofanda -, la 11 martie 1951, a preluat conducerea Diecezei de Iaşi în calitate de ordinarius substitutus. În 1965, ultimul an al lucrărilor Conciliului al II-lea din Vatican, autorităţile comuniste române i-au permis deplasarea la Roma pentru a participa la sindul ecumenic în calitate de expert. Cu această ocazie, papa Paul al VI-lea a dispus să fie consacrat, la 16 decembrie 1965, episcop titular de Voli in partibus, pentru facilitarea hirotonirii absolvenţilor Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi, care, până la acea dată, erau obligaţi să se deplaseze pentru hirotonire la Alba-Iulia, întrucât episcopul Marton Aron era singurul în „libertate”.
În cei 26 de ani de păstorire a diecezei, episcopul Petru Pleşca a reuşit să le ofere seminariştilor perseverenţi în vocaţie posibilitatea de a-şi continua formarea preoţească la Institutul Teologic din Alba-Iulia (1952-1956), a redobândit clădirea Seminarului din Iaşi, la 3 octombrie 1956, a deschis 29 de parohii noi, a binecuvântat construirea unor biserici, a obţinut burse de studiu pentru preoţi etc. A murit subit în ziua de 19 martie 1977. Înmormântarea a avut loc la Grozeşti-Oituz, unde a fost paroh aproape 30 de ani. |
|
Ultima actualizare în Duminică, 30 August 2009 01:30 |
|
Scris de Administrator
|
|
Duminică, 30 August 2009 00:39 |
|
 S-a născut la Gherăeşti în anul 1883. Studiile primare le-a făcut în localitatea natală, după care a intrat, la 24 august 1894, în seminarul diecezan din Iaşi. După absolvirea seminarului a fost sfinţit preot la Iaşi, în ziua de 26 noiembrie 1906. În afară de perioada 1907-1909, când a fost paroh de Tămăşeni, toată activitatea preoţească şi-a desfăşurat-o la Botoşani.
După arestarea părintelui Gheorghe Peţ, părintele Wilhelm Clofanda a condus Dieceza de Iaşi în calitate de ordinarius substitutus, până la 8 martie 1951, când a fost arestat. A fost închis la Sighet şi Canal. După eliberare a revenit la Botoşani, unde, după o lungă suferinţă, a trecut la cele veşnice, în ziua de 23 martie 1969.
În această perioadă atât de dură pentru Dieceza de Iaşi, ca de altfel pentru întreaga Biserică Catolică din România, problema clerului era foarte stringentă. De aceea, unii episcopii, în dorinţa de a lăsa posibilitatea ca unii din tinerii vrednici de taina Preoţiei să fie consacraţi, beneficiind de favoruri speciale din partea papei Pius al XII-lea, au consacrat în clandestinitate câţiva episcopi. Cel puţin unul dintre ei, pe care îl cunoaştem, a fost consacrat episcop pentru Dieceza de Iaşi. Este vorba de ep. Ioan Duma.
S-a născut la 5 noiembrie 1896 în satul Valea Mare, judeţul Bacău. Studiile primare le-a făcut în localitatea natală, după care a studiat în Seminarul Franciscan din Hălăuceşti şi Facultatea de Teologie din Roma, unde a fost sfinţit preot la 22 iunie 1924. Întors în ţară, a fost preot vicar la Săbăoani, până la 30 septembrie 1925, după care a fost numit profesor şi director la Seminarul din Hălăuceşti. În toamna anului 1928 a fost numit vicar şi apoi paroh la Galaţi, unde a rămas până în anul 1949, când a fost arestat. În această perioadă, mai exact la 8 decembrie 1948, a fost consacrat episcop pentru Dieceza de Iaşi de către nunţiul Patrik O'Hara. Consacrarea a fost secretă şi fără asentimentul Guvernului Român, de aceea nu a fost recunoscută public şi nici nu a figurat în statisticile oficiale.
În anul 1949 a fost arestat şi condamnat la trei ani de închisoare, fiind închis la Popa Şapcă şi Jilava. După eliberare, vine la Iaşi, dar este rearestat şi condamnat la 25 de ani de închisoare. Totuşi, la 23 septembrie 1955, a fost eliberat şi i s-a impus domiciliu obligatoriu la Mihail Kogălniceanu şi Târgu Jiu. Aici a fost paroh până la 1 iunie 1981, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A murit la 16 iulie acelaşi an şi a fost înmormântat în cimitirul din satul natal. |
|
Ultima actualizare în Duminică, 30 August 2009 01:31 |
|
S-a născut la 15 august 1951 la Săbăoani, judeţul Neamţ. După absolvirea şcolii elementare şi a liceului în Săbăoani, în 1969 a intrat în Seminarul Catolic din Iaşi, pe care l-a absolvit în iunie 1979. A fost hirotonit preot la 29 iunie acelaşi an la Iaşi, după care a fost numit vicar în Parohia Bacău. În noiembrie 1980 a fost trimis pentru studii de specializare la Roma, unde a obţinut licenţa în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental, şi în teologie morală, la Academia Alfonsiană. În anul 1985 a revenit în ţară şi a fost numit cancellarius la Ordinariatul de Iaşi şi, în acelaşi timp, profesor de teologie morală şi patrologie la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi.
DUMINICA A VI-A A PAŞTELUI
