S-a născut la 25 octombrie 1942, la Bijghir, judeţul Bacău. După absolvirea şcolii primare în localitatea natală şi a celei gimnaziale în Buhoci, a fost admis în Seminarul din Iaşi în toamna anului 1956, făcând parte din rândul primilor elevi primiţi după redeschiderea Seminarului diecezan. În toamna anului 1960 a început studiile filozofico-teologice, pe care le-a absolvit în vara anului 1966. La 26 iunie acelaşi an a fost sfinţit preot de către episcopul Petru Pleşca, la Iaşi. A activat ca vicar parohial la Iaşi, Cireşoaia şi Huşi.

La 1 martie 1972 a fost numit profesor la Seminarul din Iaşi, predând ştiinţele biblice, iar în aprilie 1978 i-a fost încredinţată conducerea Seminarului diecezan în calitate de rector. Sfinţiei sale i-a revenit misiunea grea de a obţine, susţinut de către Mons. Petru Gherghel, autorizaţia de construire a edificiului seminarului. În perioada cât părintele Sechel a fost rector al Seminarului Catolic din Iaşi, au început lucrările de consolidare a clădirii vechi şi s-au ridicat zidurile noului edificiu (în prezent corpul A). În ciuda acestor activităţi fizice, preotul Sechel s-a îngrijit şi de buna formare spirituală şi intelectuală a seminariştilor. În această perioadă au fost desemnaţi mai mulţi preoţi care au studiat în străinătate (Eduard Ferenţ, Claudiu Dumea, Ioan Robu), s-a realizat un Jurnal al seminarului din Iaşi, s-a întocmit un proiect de regulament etc.

În octombrie 1979, Mons. Petru Gherghel l-a numit rector al Seminarului diecezan pe părintele Eduard Ferenţ şi i-a încredinţat misiunea de a termina clădirea seminarului. Părintele Sechel a mai lucrat un an în seminar, după care, în 1981, a fost numit paroh de Oneşti, unde s-a dedicat activităţii pastorale. A consolidat biserica veche din oraş şi a început construirea unui nou lăcaş de cult. Această muncă i-a agravat situaţia sănătăţii, fapt ce i-a provocat o moarte prematură, survenită în ziua de 3 ianuarie 1996. Înmormântarea a avut loc la Oneşti în ziua de 8 ianuarie acelaşi an.