Originar din Polonia, a venit în Seminarul Catolic din Iaşi în anul 1890 împreună cu preoţii profesori: Albert Payen, Augustin Belloir, Iosif Goguyer şi Iosif Wasiliewscki. I s-a încredinţat conducerea Seminarului diecezan, la 18 august 1897, după plecarea părintelui Felix Wiercinscki, şi a păstrat-o timp de trei ani.

Din perioada cât a fost rector putem aminti că, la 22 octombrie 1897, Seminarul din Iaşi a fost vizitat de regele Carol I (1866-1914). Jurnalul Seminarului din acea vreme a consemnat atmosfera care domnea în acea zi: „A fost o zi cu adevărat sărbătorească, în care regele s-a întreţinut foarte cordial cu rectorul şi seminariştii”. În aceeaşi perioadă, părintele Janik l-a susţinut mult pe episcopul Jaquet în apelul acestuia către autorităţile române de a beneficia de „subvenţii şi ajutoare în vederea încadrării Seminarului Catolic din Iaşi în sistemul naţional de învăţământ”. La acest apel, preşedintele Consiliului de Miniştri, Dimitrie Sturza, a răspuns: „Biserica nu poate decât să ajute la dezvoltarea în credincioşi a spiritului naţional, dragostea de patrie şi ataşamentul faţă de rege. Aceasta se îndeplineşte întotdeauna dacă clerul a primit, el însuşi înainte, o educaţie naţională în şcolile care l-au format în această direcţie”. În urma altor tratative, guvernul a alocat 41.000 de franci, iar ministrul a fost de acord cu educaţia morală şi religioasă pe care o primeau seminariştii. Tot în perioada rectoratului părintelui Janik, mai exact în toamna anului 1899, au fost trimişi la studii la Roma primii studenţi din Seminarul din Iaşi: Hildebrand Frollo şi Gheorghe Istoceanu.