Născut în Polonia la jumătatea secolului al XIX-lea, a venit în Dieceza de Iaşi în anul 1885, fiind printre preoţii iezuiţi care a predat la Şcoala Parohială din Iaşi. Într-o scrisoare din 11 ianuarie 1886, episcopul Camilli se arăta foarte mulţumit de activitatea celor „trei flori: Wagner, Herden şi Habeni”, când îi scria provincialului de Galiţia despre schimbările semnificative care au avut loc în şcoala de pe lângă episcopia sa.

Datorită calităţilor sale deosebite, preotul Wagner a fost numit printre fondatorii Seminarului Catolic din Iaşi, dar a trebuit să-l părăsească în vara anului 1887, fiind înlocuit cu preotul Zubanik. A revenit la Iaşi după zece ani, o dată cu începerea anului şcolar 1897-1898, împreună cu preoţii Hupner şi Mohl. Trei ani mai târziu, la 23 septembrie 1900, i s-a încredinţat conducerea Seminarului diecezan, la cârma căruia a stat patru ani, în calitate de rector. În această perioadă scria: „mari mutaţii s-au petrecut în regimul nostru, în eliminarea defectelor elevilor. Domnului trebuie să-i mulţumim pentru a rămâne statornici”.

În perioada cât părintele Wagner a stat la conducerea Seminarului din Iaşi, episcopul Jaquet a dorit să-şi realizeze dorinţa de a construi un colegiu mai corespunzător cerinţelor timpului, începând lucrările de construcţie a seminarului de pe Copou. În anul 1904, când preotul Wagner a trebuit să renunţe la funcţia de rector, lucrările de construire a acestei clădiri erau aproape terminate, însă nu reuşise să plătească datoriile şi împrumuturile făcute în acest sens.

Este demn de menţionat că, în perioada rectoratului părintelui Wagner, mai exact în noiembrie 1903, s-a fondat în Seminarul din Iaşi grupul Solidaritatea Sfintei Fecioare Maria, care îi obliga pe membrii săi la o intensificare a devoţiunilor către sfânta Fecioară, mai ales imitarea în viaţa seminarială cotidiană a virtuţilor ei de sărăcie, ascultare şi curăţie, virtuţi ce l-au caracterizat şi pe părintele Wagner.