Bucurie şi entuziasm reîmprospătat se puteau vedea astăzi pe chipurile preoţilor participanţi la cea a treia serie de cursuri de formare permanentă, organizate de Dieceza de Iaşi, în Anul Sfintei Preoţii. Alma Mater Iassiensis şi-a deschis larg braţele pentru fiii ei care, împreună cu preoţi aparţinând altor familii călugăreşti, au revenit în Seminar pentru a-şi reînnoi adeziunea şi a se întări în fidelitatea faţă de prima lor iubire: Christus totus, Cristos şi Biserica.

I-am întrebat şi pe ei, aşa cum am făcut şi cu preoţii din seriile precedente, ce experienţe au trăit în aceste zile.

Ce au însemnat pentru Sfinţia voastră aceste cursuri?

Fiecare întâlnire între noi preoţii este un moment de bucurie, de comuniune, de întărire în credinţă şi de creştere spirituală. Faptul că mai auzim şi ceva nou şi că realizăm o reîmprospătare a cunoştinţelor teologice justifică organizarea acestor cursuri de formare permanentă. Mereu trebuie să studiem şi cred că aceste cursuri vor să ne ajute să facem un pas înainte în lumea studiului; ne fac mai apţi să ne confruntăm cu noile provocări ale lumii contemporane. De ce să nu recunoaştem că preotul este şi omul studiului, al lecturii, al înţelegerii realităţilor veşnice? Pe mine personal, m-au încântat expunerile ţinute de profesorii din Institutul nostru şi împărtăşirile experienţelor noastre, fie ale părinţilor parohi, fie ale părinţilor vicari angajaţi în dificila şi minunata operă de anunţarea a Veştii celei Bune tuturor oamenilor. (Pr. Marian Benchea)

Ce momente v-au plăcut cel mai mult în perioada 21-25 septembrie?

Dincolo de conferinţele ţinute de preoţii profesori, unde am putut să ne reamintim „de unde venim?”, „cine suntem?”, şi „încotro ne îndreptăm?”, am reuşit să mă conving că preotul trebuie să fim un „răstignit viu” aşa cum a fost Cristos, cel care şi-a iubit Biserica până la a-şi da viaţa pentru ea. Astăzi, când valorile creştine par să se prăbuşească cu totul, întâlnindu-mă cu ceilalţi fraţi întru Preoţie, discutând cu ei şi analizând diferitele probleme cu care ne întâlnim în pastoraţie, mi-am întărit credinţa că Isus nu-şi va abandona turma. Momentele de discuţie şi analiză de după conferinţe, precum şi discuţiile în grupuri mai mici în timpul liber, au fost cu adevărat momente de har. (Pr. Adrian Bulai)

În lumina acestor zile de formare şi a anilor de activitate pastorală, ce sfaturi aţi avea pentru seminariştii care studiază la Institutul din Iaşi?

După ce am petrecut aceste zile în atmosfera academică a Seminarului din Iaşi şi după ce am ascultat cu atenţie mesajul conferinţelor prilejuite de aceste zile de formare, i-aş îndemna pe seminarişti să studieze mai mult. E necesară o pregătire temeinică în domeniul filozofiei şi al teologiei, pentru că aceste materii conturează adevăratul profil al preotului catolic.

La fel de importante rămân şi celelalte aspecte: formarea umană şi spirituală.  Chiar dacă experienţa mea pastorală este scurtă, totuşi le sugerez seminariştilor să fie mândri de chemarea lor şi să lucreze cu bucurie şi cu inimă deschisă la consolidarea ei, pentru a ajunge adevăraţi discipoli ai lui Cristos, asemenea sfântului Ioan-Maria Vianney. (Pr. Marian Benchea)

Mai este actual astăzi exemplul sfântului Ioan-Maria Vianney? Care este mesajul patronului Anului Sfintei Preoţii pentru un preot din Dieceza de Iaşi aflat la început de drum?

Orice sfânt, chiar dacă a trăit cu mult timp în urmă, rămâne pentru Biserică un model de urmat. Desigur, deoarece ne aflăm în Anul Sfintei Preoţii, sfântul Ioan-Maria Vianney, patronul preoţilor, ne este modelul cel mai apropiat. Sfântul Ioan-Maria Vianney este un sfânt unic. De el ne apropiem, după cum ne îndeamnă Papa Benedict al XVI-lea, deoarece acest umil păstor de suflete ne arată că sfinţenia este posibilă şi pentru preoţii din zilele noastre. Mesajul acestui sfânt pentru preoţii din Dieceza de Iaşi cred că sună astfel: „realizaţi o tot mai strânsă unire cu Dumnezeu, deoarece ea duce la sfinţenia personală, dar şi la sfinţirea lumii”. (Pr .Marian Benchea)

Care sunt perspectivele de viitor pentru Dieceza de Iaşi şi, implicit, cele ale preoţilor din aceasta Dieceză?

Perspectivele de viitor ale Diecezei de Iaşi şi implicit ale preoţilor din această dieceză depind total de atitudinea pe care o avem faţă de trecut tezaurul Tradiţiei pe care aceasta îl conţine. Fidelitatea faţă de Tradiţie ne poate garanta viitorul. Odată îndeplinită această condiţie, pot spune, din punctul meu de vedere, ca viitorul ar putea fi următorul:

• O consolidare a poziţiei Diecezei în viaţa socială şi o imunitate bine pusă la punct în faţa factorilor cu influenţă negativă (sau deconstructivă);
• O re-aducere a mentalităţii oamenilor de la gândirea slabă la gândirea puternică (de la oamenii imaginii să devenim oamenii Cuvântului);
• O investire masivă a „capitalului” preoţesc în câmpul misionar;
• O pregătire adecvată a infrastructurii în ceea ce priveşte sprijinul acordat preoţilor pensionari, care în timp, vor creşte în număr;
• Trecerea preotului de la postura de „om-de-casă” la cea de mendicant, om al vestirii (de la o atitudine pasivă la una dinamică în vestirea Cuvântului). (Pr. Tiba Ciprian)

Consideraţi că aceste zile de formare permanentă au avut un efect benefic pentru preoţii ce au participat la ele? Preoţii tineri au şi ei nevoie de formare permanentă?

Consider că aceste zile au avut şi vor avea de un real efect benefic. Chiar dacă suntem preoţi tineri avem nevoie de întâlniri de acest fel. Avem nevoie să ne împărtăşim experienţa pastorală şi să primim unele directive actuale pentru activitatea noastră. La conferinţe şi forumuri s-au discutat tocmai acele lucruri cu care ne confruntăm. Ne dăm seama că nu putem rămâne doar la formarea primită în seminar, ci trebuie să ne-o reactualizăm. Şi tocmai acest lucru am făcut în aceste zile de formare, pe care sperăm să le repetăm cât mai des. (Pr. Adrian Blăjuţă)

Stud. Vasile Cohanovschi

{becssg}hai-acasa-3a{/becssg}