Familie, devino ceea ce eşti!

Clarificări cu privire la schemele propuse pentru întâlnirile cu familiile în timpul Adventului 2010

Sunt deja parohii în care există obiceiul ca familiile să se adune la rugăciune împreună cu preotul. Se organizează întâlniri de rugăciune, există teme discutate împreună, se rămâne în contact cu diferite cupluri, odată încheiată pregătirea la căsătorie: pastoraţia familiilor devine tot mai mult centrul pastoraţiei parohiale.

Există însă şi parohii în care, din motive extrem de variate, această pastoraţie fie că nu există, fie că se află la începuturile ei. Sunt acele parohii în care nu există un spaţiu suficient de mare pentru întâlniri, în care sunt puţine familii, în fine, comunităţi care nu‑şi permit o cateheză în sensul obişnuit al cuvântului.

Am avut în vedere ambele realităţi atunci când am redactat propunerile de cateheză ce urmează. Ele pot fi folosite la întâlnirile cu familiile, dar uşor de adaptat şi ca moment de rugăciune comună. Pot fi propuse în biserică, dar şi în alte spaţii. Pot fi adaptate fie la tineri, fie la adulţi, şi pot fi transformate, cu adaptările de rigoare, în material omiletic. Un material uşor de adaptat a fost ceea ce mi‑am propus să ofer preoţilor.

Tematicile propuse au toate legătură cu timpul Adventului care ne pregăteşte pentru venirea cuvântului:

1. Familia primeşte şi trăieşte cuvântul lui Dumnezeu (Lc 1,26‑33 şi Mt 1,18‑25)

2. Familia este o adevărată Biserică (Lc 2,6‑20 – text cu două părţi)

3. Familia este o comunitate de rugăciune (Mt 7,7‑11 şi In 14,13‑14; 16,23‑24)

4. Familia are o iubire specială pentru cei săraci (Mt 15,29‑39 – text cu două părţi)

Fiecare temă este legată de două texte biblice sau un text biblic mai lung, împărţit în două părţi. Textele au fost alese corespunzător cu timpul Advent‑Crăciun. Firul roşu care leagă temele este acesta: imitarea vieţii de credinţă a familiei de la Nazaret.

Cu privire la schema propusă, care are şase „paşi”: cuvântul de ordine este adaptabilitate, nu imitare. Fiecare parohie are cerinţe proprii.

‑ Întâlnirile vor avea o mai mare eficacitate dacă preotul le pregăteşte mai înainte împreună cu două sau trei familii.

‑ Familiile, aşadar, pot căuta din timp cântecele sau rugăciunile, pot fixa cine să citească fragmentul biblic, cum să fie aşezate persoanele pentru o mai bună participare la discuţii etc.

‑ O sugestie ar fi ca textele biblice ale întâlnirii să fie citite, primul de o soţie, iar al doilea de soţul ei.

‑ Familiile reunite pot recita rugăciunea finală.

‑ Tot ele sunt cele care discută pe marginea întrebărilor propuse, iar preotul este cel care ajută discuţiile, orientându‑le.

Pr. Cornel Berea, SVD, membru al Comisiei coordonatoare pentru Anul Familiei