O chemare sfântă: „Familie, fii ceea ce eşti!”

Orânduită de Dumnezeu să fie instituţia fundamentală menită să asigure continuarea vieţii pentru tot neamul ome­nesc şi, astfel, să constituie structura de bază a societăţii, familia a fost ridicată de către însuşi Fiul lui Dumnezeu la rangul de sacrament al Noului Testament.

Învăţătura Sfintei Biserici, începând cu cea a sfinţilor părinţi din primele veacuri ale creştinismului şi continuând cu cea magisteriului din zilele noastre, a rămas neatinsă: Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

Într-un chip special, o dată cu Conciliul al II-lea din Vati­can, familia şi căsătoria creştină a avut şi continuă să aibă un loc aparte între preocupările pastorale ale Bisericii, ea fiind definită cu nobilul titlu de „Biserica domestică” şi con­siderată sanctuarul vieţii şi leagănul iubirii.

Societatea, ca şi Biserica, nu poate să aibă un viitor dacă nu vor mai fi familii animate şi preocupate de scopul şi in­tenţia de la început a Creatorului.

Biserica noastră locală, fidelă moştenirii primite, acordă o atenţie deosebită familiei creştine şi, preţuind cu viu inte­res căsătoria creştină, îşi face o mare onoare şi se achită de o mare obligaţie în a o ocroti şi apăra ca pe tezaurul cel mai mare de care depinde viitorul ei.

Ne bucurăm să ştim că toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre locale, în acest timp sfânt al Sinodului Diecezan, se îndreaptă cu respect şi pioasă veneraţie spre misterul familiei creştine şi al căsătoriei religioase şi se angajează să trăiască această mare şi sfântă vocaţie. Îi felicităm pe toţi aceia care, dând ascultare chemării noastre de a o iubi, o susţin şi o ocrotesc de toate primejdiile noi.

Preţuim, de asemenea, gândul profesorilor de la Insti­tutul Teologic, precum şi preocuparea studenţilor şi a diaco­nilor noştri de a propune reflecţii preţioase în omiliile şi lucrările lor, aşa cum vedem în acest material; totul pentru a face ca membrii Bisericii noastre locale să simtă şi să tră­iască vocaţia lor sfântă.

Familie, fii ceea ce eşti!

Cu binecuvântare şi preţuire,

+ Petru Gherghel

Episcop de Iaşi

Iaşi, 28 decembrie 2003

Solemnitatea Sfintei Familii

Dacă doriţi să citiţi fiecare capitol direct, faceţi clic pe fiecare titlu de mai jos:

CUPRINS

Prefaţă

Familia în societatea românească contemporană

Aspecte negative în familie

Familia în planul lui Dumnezeu

Căsătoria ca sacrament şi semnificaţia sacramentelor în viaţa soţilor

Unitatea familiei

Familia şi virtutea iubirii

Familia în slujirea şi promovarea vieţii

Familia – şcoală a vieţii

Sfânta Familie – punct de referinţă pentru familiile creştine

Familia – Biserică domestică

Familia şi participarea ei la misiunea Bisericii

Pregătirea la căsătorie

Familia şi tinerii

Familia şi vocaţiile

Mass-media în viaţa familiei

Familia şi bunurile materiale

Suferinţa – realitate existentă în familii

Euharistia, viaţa familiei

Dacă doriţi să descărcaţi fişierul cu conţinutul cărţii, click mai jos.

În această carte, pr. Claudiu Dumea a adunat o serie de predici despre familia creştină, pe care le-a ţinut în diferite comunităţi creştine. Iată principalele teme: „Căsătoria în planul de iubire al lui Dumnezeu”, „Căsătoria creaţiei”, „Căsătoria răscumpărării”, „Caracteristicile căsătoriei creştine”, „Părinţii: colaboratori ai lui Dumnezeu Creatorul”, „Educaţia: cine o face?”, „Educaţia: cum se face?”, „Familia, chemată la sfinţenie”, „Viaţa sacramentală în familie: botezul şi spovada”, „Euharistia, hrana spirituală a familiei”, „Sfânta familie de la Nazaret, modelul familiilor creştine”, „Pregătirea pentru căsătorie”,„Păstrează-te curat!”
În introducere, autorul spune: „Ne plângem că astăzi societatea e bolnavă, că lumea a înnebunit, că trăim în Sodoma şi Gomora. E adevărat, dar societatea e bolnavă fiindcă familia e bolnavă. Familia este celula societăţii. Nu poate fi o societate sănătoasă cu familii bolnave moral, după cum nu poate fi corp uman sănătos cu celule bolnave, canceroase.
Ce a dus în timpurile noastre la prăbuşirea, la degradarea familiei, şi aceasta, din păcate, tocmai la popoarele de civilizaţie şi cultură creştină? Mai întâi au fost ideologiile dominante care s-au impus, gândirea modernă ce s-a îndepărtat de gândirea lui Cristos, de învăţătura Evangheliei. E un proces de gândire care a început în Occident cu vreo 500 de ani în urmă, şi care a evoluat, dând naştere la ideologiile actuale ateiste, materialiste, consumiste, hedoniste, care domină aşa-zisa lume civilizată, care văd în căsătorie şi familie orice în afară de capodopera mâinilor lui Dumnezeu.
Pentru ideologiile laice, aconfesionale, familia, căsătoria nu este impusă de vreo lege a naturii bazată pe diversitatea de sexe, ci e un act al voinţei libere a omului. Din punct de vedere juridic, e, cel mult, un contract care se încheie şi se desface după bunul plac.
Existenţialismul ateu, o altă ideologie care domină lumea contemporană, combate cu putere căsătoria, considerând-o o catastrofă, o instituţie retrogradă şi nefastă, născută din ignoranţă şi prejudecată omenească; familia e o închisoare care îngrădeşte libertatea şi autoafirmarea persoanei, în care se învaţă lucrurile cele mai dăunătoare; orice altă şcoală, oricât de proastă, e mai bună decât şcoala familiei.
Dar fără îndoială că la răspândirea în lume a acestor ideologii, cu toată corupţia şi imoralitatea ce se nasc din ele, au contribuit şi contribuie mijloacele de comunicare în masă: tiparul, radioul, filmele, televiziunea, Internetul, care, în sine, sunt bune şi ar trebui să fie folosite pentru binele şi folosul sufletesc al oamenilor, dar care au ajuns în cea mai mare măsură în mâinile Satanei care le foloseşte pentru a distruge căsătoria şi familia şi, prin aceasta, să corupă, să degradeze societatea şi omenirea.
Ne întrebăm: Cine poate salva lumea din criza în care se află? Cine poate salva poporul nostru din mocirla în care este scufundat? Politicienii, cu minciunile şi demagogia lor? Uniunea Europeană, în care ne imaginăm că vom găsi Paradisul? Ingineriile economice şi financiare cu care ne ameţesc deţinătorii de putere? Nu, ci numai redresarea şi vindecarea morală şi spirituală a familiei, căci din familie iese fie sfântul, fie delincventul. Fără familii creştine sănătoase, vom fi în continuare un popor de delicvenţi.
Nu încape îndoială că, în trecut, familia trăia o viaţă mult mai normală, mai fericită, într-un climat patriarhal liniştit, tradiţional, nepoluat moral. Astăzi, situaţia e cu totul alta. Familia e mult mai expusă, mai ameninţată, atmosfera morală e cu totul otrăvită. Pentru a nu se lăsa dusă de curentul lumii, am putea spune că e necesar eroismul”.
Familiilor creştine din timpurile noastre li se poate repeta îndemnul apostolului Paul cuvintele din Scrisoarea către Romani: „Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu... nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit” (Rom 12,1-2).

pr. dr. Ştefan Lupu

Dacă doriţi să citiţi fiecare capitol direct, faceţi clic pe fiecare titlu de mai jos:

Cuprins

Introducere

Căsătoria în planul de iubire al lui Dumnezeu. Căsătoria creaţiei

Căsătoria răscumpărării

Caracteristicile căsătoriei creştine

Părinţii – colaboratori ai lui Dumnezeu Creatorul

Educaţia: cine o face?

Educaţia: cum se face?

Familia, chemată la sfinţenie

Viaţa sacramentală în familie: botezul şi spovada

Euharistia – hrana spirituală a familiei

Sfânta familie de la Nazaret – modelul familiilor creştine

Pregătirea pentru căsătorie

Păstrează-te curat!

Încheiere

Dacă doriţi să descărcaţi fişierul cu conţinutul cărţii, click mai jos.