În perioada 30 noiembrie-7 decembrie 2009, la Centrul de Spiritualitate al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi au loc exerciţiile spirituale destinate pregătirii studenţilor din anul VI ai Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi pentru accederea la treapta diaconatului.
În cadrul acestor momente spirituale cei 18 studenţi sunt îndrumaţi de către părintele Gheorghe Cojocaru, paroh al comunităţii din Nicolae Bălcescu. Ei au astfel posibilitatea să reflecteze îndeaproape asupra darului diaconatului pe care urmează să-l primească pe 8 decembrie în catedrala romano-catolică din Iaşi.

Tema principală a acestor zile de har constă, după cum ne împărtăşeşte însuşi părintele predicator „în a spune DA lui Dumnezeu pentru toată viaţa”, în contextul confruntării preotului de astăzi cu tendinţele lumii secularizate, care contestă orice valoare. Oferirea unei priviri de ansamblu, axată pe unele detalii esenţiale din viaţa preotului, precum şi formarea în candidaţii la diaconat a unei percepţii realiste, măreţe şi tainice despre Preoţie au constituit de asemenea motivaţii serioase în alegerea temei centrale.

Programul acestor zile de recreere spirituală conţine pe lângă Sfânta Liturghie şi trei meditaţii cu un conţinut specific acestei ocazii, dar şi o consideraţie cu un spaţiu amplu rezervat discuţiilor şi clarificărilor personale. Toate acestea sunt apoi întărite de un program intens de rugăciune şi de colocviile spirituale cu părintele predicator.

Problemele atinse în cadrul acestor exerciţii spirituale sunt diverse şi pun accentul pe o dezvoltare cât mai sănătoasă a laturilor spirituale şi umane în persoana viitorului preot; prezentăm în continuare câteva din temele meditaţiilor ţinute: De ce eu Doamne?, Răspunsului omului la chemare, Euharistia-locul central în viaţa preotului, Rugăciunea în viaţa preotului, Preotul spovedeşte, dar se şi spovedeşte, A fi mai întâi om, Celibatul, dar şi virtute, Bucuria de a sluji, Capacitatea de a asculta, Menirea de a fi sfânt, Sfânta Fecioară Maria în viaţa preotului ş.a.

Importanţa şi frumuseţea acestor zile de har este subliniată de candidaţii la treapta diaconatului, dar şi de părintele predicator, care a avut bunăvoinţa prezentării unei scurte impresii: „e prima mea experienţă la acest nivel. Am fost şi sunt copleşit de importanţa pasului pe care îl vor face aceşti tineri în dorinţa lor de a vesti Împărăţia lui Dumnezeu şi de a cuceri lumea prin iubirea lor”.

În încheiere prezentăm şi o scurtă impresie a unuia dintre participanţi: „în acel timp…cei optsprezece.. s-au urcat pe munte. Aceasta este fraza cu care părintele a început exerciţiile spirituale. Ni s-a tăiata tuturor, pentru câteva momente răsuflarea. A fost o săptămână în care ne-am topit ca o lumânare, adică am lăsat totul deoparte, ne-am eliberat de toate lucrurile negative din viaţa noastră, ne-am lăsat topiţi de lumina harului şi am devenit o nouă făptură. Ceea ce îmi place cel mai mult este deschiderea părintelui faţă de noi, a noastră faţă de el, dar şi a noastră între noi. Înainte de plecarea la aceste exerciţii, părintele rector ne-a sugerat să ne lăsăm tulburaţi sau să cristalizăm diamantul sufletului nostru. Cred că vom reuşi cu toţii acest lucru. Aş dori să menţionez două dintre expresiile părintelui predicator: De ce eu Doamne? Şi Iată-mă Doamne. Părintele m-a făcut să conştientizez mult mai mult alegerea mea. De fapt această alegere este a lui Dumnezeu şi nu a mea, dar este în sintonie cu dacă vrei. Dumnezeu mi-a oferit libertatea. Această alegere e din iubire. Iubirea nu se poate explica, se simte. Fiecare primeşte iubirea în măsura în care iubeşte la rândul său. Din miliarde de iubiri, Dumnezeu m-a ales pe mine, iar acest lucru nu este din întâmplare, Dumnezeu lucrează dinainte de întemeierea lumii. Această chemare este o binecuvântare pentru mine. Mulţumesc Doamne pentru că m-ai ales!” (Petru-Mihăiţă Mogda).

Întăriţi şi noi de aceste cuvinte să ne rugăm Domnului, pentru aceşti fraţi ai noştri, ca să ducă la îndeplinire lucrarea cea bună pe care a început-o în ei!