Secularizarea are diferite semnificaţii, dintre ele, potrivit lui Ch. Taylor, trei par să fie mai importante: secularizarea califică (1) societatea în care relaţiile, comportamentele şi instituţiile publice nu se mai întemeiază pe credinţa în Dumnezeu; (2) desemnează societatea în care Bisericile s-au golit parţial sau complet; (3) indică societatea în care credinţa şi practica religioasă au devenit ceva opţional. Aceste trei semnificaţii sunt strâns legate între ele, fapt confirmat de comportamentul şi de mentalitatea etsi Deus non daretur din societăţile secularizate ale Europei.

CONFERINŢELE INSTITUTULUI

Tema: Biserica şi secularizarea. Provocări şi strategii pastorale

Introducere

Secularizarea are diferite semnificaţii, dintre ele, potrivit lui Ch. Taylor, trei par să fie mai importante: secularizarea califică (1) societatea în care relaţiile, comportamentele şi instituţiile publice nu se mai întemeiază pe credinţa în Dumnezeu; (2) desemnează societatea în care Bisericile s-au golit parţial sau complet; (3) indică societatea în care credinţa şi practica religioasă au devenit ceva opţional. Aceste trei semnificaţii sunt strâns legate între ele, fapt confirmat de comportamentul şi de mentalitatea etsi Deus non daretur din societăţile secularizate ale Europei.

Pentru societatea românească, secularizarea are cel puţin două semnificaţii: (1) defineşte confiscarea bunurilor bisericeşti de către puterea politică seculară – aşa cum s-a întâmplat pe vremea domnitorului Al. I. Cuza sau în 1948, când guvernul comunist a preluat puterea în România; (2) desemnează societatea eliberată de prezenţa şi influenţa religiei. Acest ultim sens a apărut în timpul iluminismului, dar la noi s-a maturizat în a doua parte a secolului al XX-lea, când societatea românească „multilateral dezvoltată” a renunţat la tradiţiile şi credinţele religioase şi, în acelaşi timp, a transferat sensul lor în lumea profană. De exemplu, suveranitatea lui Dumnezeu a devenit suveranitatea Statului sau a Poporului, calitatea lui Dumnezeu de a fi infinit a fost atribuită Universului etc. Controlată de presiunea ideologiilor ateismului militant, secularismul totalitar a devenit un fel de religie.

Au trecut mai bine de două decenii de la căderea regimului comunist şi rănile pe care le-a provocat în structurile corpului social şi în conştiinţele oamenilor sunt în continuare foarte adânci. Biserica, clasa politică şi societatea civilă au făcut câţiva paşi spre vindecarea acestora, dar paşii nu sunt nici suficienţi, nici convingători. Dintre multe altele, credem că trei răni ar trebui să atragă atenţia forurilor competente şi să reacţioneze cumva, şi anume dezintegrarea societăţii, distrugerea individului şi ofuscarea credinţei creştine.

Este adevărat că, în ultima vreme, Biserica a căutat să reacţioneze la aceste provocări, dar glasul ei a fost destul de slab, şi din când în când nu s-a auzit chiar deloc, în ciuda mijloacelor sale de comunicare în masă. Oare de ce? Oare exercită cineva vreun fel de presiune contra Bisericii? Oare creştinii şi păstorii Bisericii sunt cuprinşi de frică? Oare Statul se substituie societăţii civile şi se comportă în mod fundamentalist secularist, respingând dialogul cu Biserica şi, în loc să promoveze binele comun, susţine interese oligarhice?

În acest context secularizat, Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi propune o serie de conferinţe în timpul anului academic 2010/2011, urmărind un obiectiv prioritar, şi anume depăşirea cristoamneziei, a cristofobiei şi trăirea integrală a credinţei, recuperând acele valori care ar putea sta la baza unui proiect de societate pe măsura persoanei umane.

Câteva propuneri ca punct de pornire al dezbaterilor: omul adevărat este omul educat, iar valorile familiei şi ale educaţiei sunt ireductibile. Apoi, deşi necesare, nu bunăstarea şi câştigul economic asigură bunul mers al societăţii, ci promovarea binelui comun, virtuţile solidarităţii şi subsidiarităţii, care se sprijină pe integritatea, onestitatea şi rectitudinea indivizilor. În fine, cum putem să prindem spiritul marilor valori?

Precizări metodologice

Conferinţele vor avea loc din două în două săptămâni, joia, potrivit programului de mai jos, în Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi.

Pentru a acoperi o arie cât mai largă de experienţe şi de interese pe tema conferinţelor, am invitat profesori specialişti în domeniu şi preoţi, ori episcopi din ţară şi din străinătate.

În luna noiembrie, vom avea un oaspete deosebit, şi anume Cardinalul Zenon Grocholewski, prefectul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică din Vatican, care va conferenţia cu acest prilej la Universitatea „Al. I. Cuza”, în Aula Mihai Eminescu.

În mod obişnuit, conferinţa durează între 40 şi 50 de minute, după care urmează dezbateri de circa 30 de minute.

Textele conferinţelor vor fi publicate în revista Dialog teologic. Conferenţiarii din străinătate sunt rugaţi să trimită conferinţa cel puţin cu o săptămână înainte, pentru a putea încredinţa publicului varianta românească a respectivei conferinţe.

La aceste conferinţe şi dezbateri sunt invitaţi într-un mod deosebit studenţii seminarişti, studenţii laici în teologie, profesorii din şcolile catolice de toate gradele, preoţii şi creştinii laici catolici şi ortodocşi interesaţi de temele anunţate.

Moderator: Pr. prof. dr. Wilhelm Dancă

Locul: Aula Magna a Institutului Teologic Romano-Catolic, Iaşi, str. Văscăuţeanu, nr. 6.

Sem. I

Conferinţa I, 14.10. 2010 – Pr. Conf. Dr. Ştefan Lupu (Iaşi)

Moştenirea spirituală a Fericitului John Henry Card. Newman

Conferinţa II, 28.10. 2010 – Pr. Lect. Dr. Tarciziu Şerban (Iaşi)

Profilul „omului nou” în scrisoarea către Efeseni

Conferinţa III, 05.11.2010 – Card. Zenon Grocholewski (Vatican, Italia)

Adevăr şi libertate. O problemă fundamentală

Conferinţa IV, 25.11.2010 – Prof. Dr. Flavio Pajer (Roma, Italia)

Educaţia religioasă între identităţi confesionale, dialog interreligios şi spiritualităţi confesionale

Conferinţa V, 9.12.2010 – Pr. Prof. Dr. Wilhelm Dancă (Iaşi)

Biserica şi Statul la Mons. Anton Durcovici

Conferinţa VI, 16.12.2010 – Pr. Lect. Dr. Lucian Farcaş (Iaşi)

Secularizarea sub semnul ambivalenţei

Conferinţa VII, 13.01.2011 – Pr. Prof. Dr. Eduard Ferenţ (Iaşi)

Strigătul unui păstor patern în vederea evanghelizării credincioşilor săi

Sem. II

Conferinţa I, 17.02.2011 - Prof. Violeta Barbu (Bucureşti)

Biserica şi provocările secularismului: corpul şi etica lui

Conferinţa II, 03.03.2011 – Mons. Roland Minnerath (Dijon, Franţa)

Evanghelizarea şi postmodernitatea.

Conferinţa III, 17.03.2011 – Prof. Vittorio Possenti (Venezia, Italia)

Biserica şi secularizarea: curtea păgânilor.

Conferinţa IV, 31.03.2011 – Pr. Prof. Dr. Emil Dumea (Iaşi)

Religie şi valori în era globalizării.

Conferinţa V, 7.04.2011 – Prof. Daniel Barbu (Bucureşti)

România contemporană: de-secularizată sau post-seculară?

Conferinţa VI, 5.05.2011 – Mons. Benone Farcaş (Chişinău, Rep. Moldova)

Secularizarea între alegere şi impunere.

Conferinţa VII, 19.05.2011 – Mons. Marcelo Sorondo (Vatican, Italia)

Secularizarea provocată de ştiinţă.