Cultul celor doi apostoli în desenele de pe via Appia

În opinia curentă, alimentată din belşug de acţiunea unui turism religios-cultural rău înţeles, cultul sfinţilor Petru şi Paul este destul de mult legat de cele două situri „istorice” care, cele dintâi, au primit comemorarea lor funerară: cele două locuri de înmormântare în Vatican şi pe via Ostiense, rămase aproape ascunse timp de trei secole şi apoi, în primii treizeci de ani ai secolului al IV-lea, „semnalate” şi făcute vizibile de iniţiativa generoasă a lui Constantin prin construirea a două bazilici monumentale, care au îndeplinit dubla funcţie de comemorare şi de morminte.

PS Petru Gherghel: 70 de ani de viaţă, 20 de ani de episcopat

Biserica locală de Iaşi îşi sărbătoreşte păstorul: 70 de ani de viaţă, dintre care 45 de ani în slujirea Bisericii lui Cristos în trepte diferite de exercitare a preoţiei: preot, profesor şi formator al viitorilor preoţi, administrator apostolic al diecezei şi apoi păstor al diecezei, cu puterea deplină a episcopatului.

În urmă cu şaizeci de ani Pius al XII-lea canoniza o ţărancă mică devenită emblemă de coerenţă şi mărturie

În seara zilei de 24 iunie 1950, în piaţa Sfântul Petru, „în faţa unei mulţimi interminabile” – aşa cum a subliniat atunci „L’Osservatore Romano” – Pius al XII-lea o proclama sfântă pe Maria Goretti, fetiţa care la 5 iulie 1902, în vârstă de numai 11 ani, a fost ucisă lângă Nettuno în urma unei tentative de viol. Figura Mariei Goretti, care în momentul morţii a ajuns să ofere martiriul său pentru ca şi călăul ei – Alessandro Serenelli – să se poată bucura de iertarea lui Dumnezeu, rămâne dragă atâtor credincioşi care continuă să-i aducă omagiu în sanctuarul dedicat ei.

În filmul spaniol „Ultimul pisc”

A fost prezentat la Roma un film apărut în Spania la 4 iunie şi care, relatând viaţa unui preot obişnuit, care se bucură de un succes neaşteptat. A fost „un om care a ajuns la inima oamenilor şi care a stimulat la trăirea unei vieţi pline de sens”, a declarat regizorul într-un interviu acordat ziarului „Avvenire” din 22 iunie. Şi din film reiese că la Madrid şapte persoane din zece „apreciază figura preotului”. Reluăm comentariul publicat în cotidianul „Abc” din 12 iunie.

Audienţa generală din 23.06.2010

Iubiţi fraţi şi surori,

Aş vrea să completez astăzi, cu partea a treia, catehezele mele despre sfântul Toma de Aquino. Chiar şi după mai mult de şapte sute de ani de la moartea lui putem învăţa multe de la el. Asta amintea şi Predecesorul meu, Papa Paul al VI-lea, care, într-un discurs ţinut la Fossanova la 14 septembrie 1974, cu ocazia celui de-al şaptelea centenar al morţii sfântului Toma, se întreba: „Învăţătorule Toma, ce lecţie poţi să ne dai?”.

Biserică sfântă şi oameni păcătoşi

În Crez mărturisim şi definim Biserica „una, sfântă, catolică şi apostolică”, deci înzestrată cu prerogative care-i aparţin în mod esenţial: n-ar putea să existe o Biserică „non-una”, „non-sfântă”, „non-catolică”, „non-apostolică”. Dacă ar fi aşa, am avea dizolvarea Bisericii însăşi, despre care se vorbeşte mult, însă adesea fără preocuparea de a şti ce spune despre ea înainte de toate Cuvântul lui Dumnezeu.