Mons. Vincenzo Paglia analizează vizita Pontifului la Sinagoga din Roma

Aspectul marcant al vizitei Papei Benedict al XVI-lea la marea Sinagogă din Roma (17 ianuarie a.c.) a fost faptul că Suveranul Pontif al Bisericii Catolice şi un Rabin au comentat împreună Scripturile.

Asta a afirmat agenţiei Zenit mons. Vincenzo Paglia, episcop de Terni-Narni-Amelia, care din anul 2004 până anul trecut a avut funcţia de preşedinte al Comisiei Ecumenism şi Dialog din Conferinţa Episcopală Italiană, înainte de a fi ales preşedinte al Conferinţei Episcopale din Umbria. 

 Chiar dacă „a avut loc într-un moment un pic mai tulbure, din anumite puncte de vedere”, faţă de cea făcută în anul 1986 de Ioan Paul al II-lea, conform prelatului, „vizita a însemnat, înainte de toate, ireversibilitatea drumului nostru comun”. 

„N-aş spune că au dispărut toate umbrele – a precizat el după aceea –, totuşi a reieşit voinţa clară de a privi la viitor, un viitor care a însemnat măcar două piste: una, cea a domeniilor comune de intervenţie şi mărturie: valoarea supremă a vieţii, sfinţenia familiei, ocrotirea creaţiei, atenţia faţă de cei nevoiaşi; cealaltă, care s-a realizat, referitoare la domeniul Scripturilor”. 

Aspectul inovator al primei vizite a lui Benedict al XVI-lea la Templul cel mai mare din Roma, a continuat prelatul, este că „în sinagogă s-a făcut deja un pas înainte, pentru că amândoi au comentat Scripturile primindu-se reciproc”. 

„Pentru prima dată un rabin a comentat Scriptura în faţa papei şi viceversa – a afirmat el –. Acest eveniment, după părerea mea, se înţelege bine în cadrul viziunii indicate de papa, conform căreia şi Israelul trebuie să răspundă la Revelaţie”. 

„Este vorba de un pas înainte în linia spirituală – a adăugat el –. Şi importanţa discursului papal se află tocmai în această trecere nu la planul diplomaţiei, ci la planul spiritual, care, după părerea mea, este aspectul care trebuie întărit”. 

Mons. Paglia, care în anul 2002 a fost numit de Sfântul Scaun preşedinte al Federaţiei Biblice Catolice Internaţionale, a pus apoi accentul pe „invitaţia papei de a acorda atenţie mai mare interpretării ebraice a Scripturilor”. 

De fapt, în discursul său, Pontiful a citat un pasaj din documentul publicat în anul 2001 de Comisia Biblică Pontificală – când cel care o prezida era cardinalul Joseph Ratzinger – cu titlul „Poporul ebraic şi Scripturile sale în Biblia creştină” şi a cărui intenţie era şi aceea de a contribui la dialogul fratern dintre creştini şi evrei, pornind de la recunoaşterea autorităţii şi importanţei Sfintelor Scripturi ale poporului ebraic pentru Biblia creştină. Concret, în timpul întâlnirii din sinagogă, papa a amintit de „solidaritatea care leagă Biserica şi poporul ebraic «chiar la nivelul identităţii lor» spirituale şi care oferă creştinilor oportunitatea de a promova «un respect reînnoit faţă de interpretarea ebraică a Vechiului Testament»”. 

Mons. Vincenzo Paglia a amintit apoi de necesitatea, pentru evrei şi catolici, de „a înainta pe spaţii comune, parcurgând acele punţi care treptat restabilesc întâlnirea”. 

„Desigur, dificultăţile există, dar fiecare le trăieşte pe baza istoriei trecute. Şi nu trebuie să uităm că sensibilitatea ebraică în privinţa anumitor tematici este foarte atentă”, a continuat el. 

„Însă am observat că există o voinţă de a depăşi dificultăţile, ţinând cont de faptul că nu toţi erau de acord în privinţa vizitei papei la sinagogă – a subliniat episcopul –. Şi faptul că a avut loc, la fel, demonstrează o voinţă clară de a continua”. 

În schimb, cu privire la problema lui Pius al XII-lea şi la presupusele sale tăceri în privinţa tragediei Shoah, „problema rămâne încă deschisă”, a spus mons. Paglia. 

„După părerea mea, aici trebuie să se facă deosebire, aşa cum a subliniat părintele Federico Lombardi, între problema istorică şi alte probleme – a explicat el. În orice caz, asta nu trebuie să ne împiedice să continuăm să ne întâlnim, tocmai pentru că credinţa în Dumnezeul Părinţilor ne uneşte”. 

Episcopul de Terni-Narni-Amelia a spus apoi că este de acord cu declaraţiile ambasadorului Israelului pe lângă Sfântul Scaun, Mordechay Lewy, apărute în L’Osservatore Romano, adică faptul că „numai puţini reprezentanţi ai ebraismului sunt realmente angajaţi în actualul dialog cu catolicii” şi că mulţi evrei privesc la propria identitate religioasă în termeni de „autosuficienţă teologică”. 

„Ebraismul «italian şi european» este în general deschis, dialogant, deci gata chiar să reflecteze despre teme împărtăşite împreună cu catolicii – a comentat mons. Paglia. Un exemplu de noutate, în acest caz, este atenţia acordată figurii lui Isus chiar şi din partea evreilor”. 

„Toate aceste sunt complet absente într-un anumit ebraism ortodox – a afirmat el după aceea. De fapt, asta explică şi de ce este important să dialogăm: închiderea duce cu uşurinţă, într-o lume cum este cea actuală, la autoreferinţă. În timp ce în faţa marilor probleme trebuie să ne unim forţele, de exemplu, pentru a vorbi despre Dumnezeu, pentru a vorbi despre demnitatea omului. Dar acest lucru este posibil, dacă există de fapt o referinţă la Dumnezeu”. 

„Noi trebuie să evităm, pe de o parte, o superficialitate sincretistă – a continuat prelatul – care ar fi numai vătămătoare şi, pe de altă parte, să ridicăm un alt zid de despărţire”. 

„Există un spaţiu strâmt şi complex al dialogului, care este unica posibilitate dar şi marea provocare ce trebuie să-i unească pe evrei şi pe creştini pentru a răspunde noilor frontiere ale lumii”. 

Prelatul a comentat după aceea că „o trecere de la dialog la trialog”, aluzia făcută în timpul vizitei papei la Riccardo Pacifici, preşedintele Comunităţii Ebraice din Roma, cu privire la necesitatea de „a solidariza cu forţele care în Islam interpretează Coranul ca izvor de solidaritate şi fraternitate umană, respectând sacralitatea vieţii”. 

„Totuşi, este clar că de acum, aşa cum papa a repetat de mai multe ori, problema nu este deloc de a pune pe acelaşi plan toate religiile – a precizat mons. Paglia. Asta ar fi o blasfemie. În schimb, despre altceva e vorba în privinţa modului de a convieţui şi despre ce responsabilităţi comune putem să avem”. 

„Astăzi, în faţa oraşelor, ţărilor şi societăţilor de fapt multireligioase este clar că se cere capacitatea întâlnirii fără a renunţa la propria identitate – a încheiat el. Aceasta este marea provocare. Mai mult, întâlnirea este posibilă dacă rămânem într-un fel fermi în convingerile noastre religioase profunde”. 

(După Zenit, 1 februarie 2010)

(Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu)